Progress not Perfection

Am crescut intr-o lume si-ntr-un timp in care „decat sa faci lucrurile de jumatate mai bine sa nu le faci deloc”… asani se spunea. Nu vreau sa fac o pledoarie pentru lucrul facut de mantuiala, care este cu totul altceva decat lucrul facut de jumatate. Vreau in schimb sa-mi concentrez atentia pe acele aspecte din viata mea care inseamna progres chiar daca nu am atins si nici nu voi atinge vreodata (pentru ca nu asta este scopul lor) perfectiunea!

Vorbeam candva c-o doamna in varsta de peste 70 de ani care facea sport, participa la maratonul Dublinului, avea patru copii si toti dintii ei, proprii in gura, si ma confesam ei ca fac lucrurile doar cam in parte si ca mi-ar fi placut sa nu ma fi irosit in 1000 de lucruri ce le stiu face partial, ci sa ma fi specializat intr-o anumita chestie spre care sa imi fi directionat toata energia si timpul. La care ea mi-a raspuns: „No, my dear, you’d be so boring!” (Nu, draga mea! Ai fi plictisitoare!).

Right!

board-786119_1920

foto: pixabay. com

Cu timpul, ideea ca nu sunt plictisitoare mi-a placut tot mai mult.

FlyLady ne indeamna sa urmarim progresul nu perfectiunea. Sa facem din toate cate un pic (curatenie, planificare, mancare, sa avem grija de noi) nu sa stam sa asteptam momentul perfect in care sa avem conditiile perfecte si energia perfecta de a face un aspirat perfect la casei. Pentru ca:
– asteptand momentul perfect, starea lucrurilor se inrautateste
– probabilitatea ca momentul perfect sa vina cu conditiile perfecte si nivelul de energie perfect – concomitent – este una atat de mica incat nici nu ar trebui luata in consideratie ca si optiune.

Asa, am ajuns la concluzia ca, daca mi-as fi cea mai buna amica, m-as indemna sa:

Tin casa imperfect de ordonata si curata

Facand cateva minute de ordine pe zi casa mea nu va fi niciodata de expozitie dar se va putea trai fara stres in ea. Dedic pe zi:
– 2 minute curatat chiuveta in baie si wc-ul
– 5 minute fuga prin casa ducand lucruri la locul lor si indreptand cate-o perna, carte etc
– 10 minute haine (spalat+intins sau strans + impaturat)
– 5 minute seara curatat chiuveta de la bucatarie+aragazul si pornit masina de spalat vase
Astea sunt pentru mine, minimum necesar. Nu ma intereseaza in mod deosebit podelele, de obicei dau scurt cu matura seara, cand am chiuveta curata dar, daca sunt obosita sar actiunea asta fara mustrari de constiinta.
In total aloc 25 de minute mentinerii casei in conditii imperfecte de ordine si curatenie. 25 de minute care fac o mica mare diferenta!
Concluzie: nu sunt mereu cu casa luna, ordonata si curata. Who cares? Am wc-ul si chiuvetele curate si nu ma pierd sub munti de haine de spalat! Progress not Perfection!

Sa am rufele imperfect de spalate

De ce spun asta? Pentru ca folosesc, in cea mai mare parte, detergenti facuti de mine, netoxici. Al caror rezultat insa nu prea poate concura cu performantele detergentilor din comert, plini de cocktailuri chimice ce ne imbolnavesc dar ne fac sa (parem) curati. Vecina mea intinde lenjeria spalata alba ca spuma marii, ti-e drag sa te uiti la ea, daca s-a face vreodata un casting pentru lenjerie ce sa apara la tv, o s-o propun cu siguranta! Insa eu una nu mi-as lua pe mine maieurile sau chilotii spalati de ea. Sunt plini si foarte plini de detergent toxic si clor – si mai toxic! Neajustand cantitatea de detergent nu numai ca miroase pana la etajul doi a detergent cand intinde ea haine dar a reusit si sa infunde tevile exterioare cu… detergent pietrificat. Imagineaza-ti sa stai 24 de ore cu haine ce emana parfumuri toxice. Nu doar ca le inhalezi dar mai vin si in contact cu pielea (cel mai mare organ al nostru) si cu parti corporale sensibile pe care in fapt ar trebui sa le protejeze nu sa le imbolnaveasca. Solutia mea:
– sa continui sa folosesc aproape preponderent detergenti naturali pe care insa ii alternez cu cate o spalare cu detergent din magazin, dozat corect si limpezit bine de tot. Folosit cu masura, detergentul de magazin face bine masinii de spalat si ochiului care nu se mai loveste de unele pete
– sa continui sa folosesc balsam de rufe natural sau chiar deloc. Balsamul de rufe il folosesc cand spal prosoape si lenjerii de pat, lenjerii intime. Fiind pe baza de otet sau sare de lamaie, nu doar ca inmoaie putin fibrele dar si dezinfecteaza rufele
Concluzie: rufele mele nu miros a primavara in toiul iernii si nu sunt moi ca un pui de golden retriever. Sunt insa safe, poti dormi cu capul pe perne fara sa faci inhalatii cu substante cancerigene. Ca mai scapa cate-o pata ochiului si pretrarii, well… who cares? Progress not Perfection!

Gatesc sanatos

Trendul este sa fi ori in car ori in caruta. Ori esti carnivor ori vegetarian/vegan. Cum se cheama insa daca nu apartii nici unei dintre gruparile de mai sus? Daca reduci consumul de carne, de exemplu? Inseamna ca faci un lucru de mantuiala? Dupa parerea mea nu. Inseamna ca ai gasit un mod propriu si personal de a gestiona complexitatea timpurilor actuale in materie de nutrienti.
Putem alege, desigur. Si unele dintre alegerile ce le facem trebuie sa fie in armonie cu alegerile celor din jur, cu care impartim casa si masa. Si atunci cautam cai de mijloc. In loc sa ne resemnam ca sotul nu vrea sa devina vegetarian si sa renuntam si sa trantim halca de carne-n tigaie, reducem incet numarul de mese pe baza de carne. Invatam sa gatim mancaruri in care carnea este folosita ca si piperul, pentru a da gust, nu pentru a fi un gust in sine. Alegerea mea:
– sa folosesc carne putina (la portii care inainte insemnau 2 bucati de cate 100 g carne fiecare, sa servesc 2 bucati de cate 80 g fiecare)
– sa dezgrop preparate culinare de pe vremea bunicii, cand carnea se manca duminica. Si in restul saptamanii ce se gatea/manca? This is the question! Ce manca bunica lunea? martea? miercurea? asta vreau sa descopar si sa invat sa gatesc
– sa ma instruiesc si sa descopar preparate culinare din bucataria internationala in care carnea sa fie prezenta in cea mai mica parte: de exemplu multitudinea de condimente pentru paste fainoase din bucataria meridionala
Concluzie: Nu sunt vegetariana si nu ma consider nici carnivora. Vreau sa continui sa ma straduiesc sa fiu undeva intre cele doua. Sa reduc consumul de carne din motive etice, financiare si de mediu inconjurator. Si, nu in ultimul rand, pentru propria-mi sanatate. Mancand mai putina carne ne expunem corpul la mai putine substante toxice si hormoni, antibiotice etc Cate o zi la 1 sau 2 saptamani o data mancam si carne ca atare, precedata de o supa generoasa si o salata abundenta. Progress not Perfection!

Sa ma obisnuiesc sa fac exercitii fizice zilnice

Aici sunt foarte mandra de mine, mai am putin si dau in fudulie: finally am inceput sa-mi misc regulat suncile! Am deja mai bine de-o saptamana ca ies pentr-un juma de ceas, un ceas in gradina cu salteluta si ma dedau la tot felul de abdomene si bicepsi si mai stiu eu ce. (Ptiu pe mine sa nu ma deochi!). Sunt departe de a fi o atleta, am ajuns insa acolo am vrut: sa integrez exercitiile fizice in programul meu de viata. Pentru asta a fost nevoie de o analiza foarte exacta a personalitatii proprii si a stilului de viata. Am decis sa nu apelez la o sala de fitness din mai multe motive, printre care: 1) ma deranjeaza aerul „inchis” din salile de fitness si 2) nu am momentan bani pentru platit inscrierea si abonamentul. Asa ca am facut un inventar a ceea ce am: greutati de 1 kil, benzi elastice, mini-tranbulina, salteluta, gradina cu iarba sau covor mare in sufragerie daca afara ploua. Avantajele fitness-ului pe cont propriu (din punctul meu de vedere!) sunt: program flexibil, costuri nule. Dezavantaje: lipsa unui antrenor care sa ma corecteze as I go. Cum compensez dezvantajele? Cautand informatii si exercitii in internet, amintindu-mi exercitiile ce le faceam la 15 ani la sala de sport Vointa din Satu Mare unde faceam aerobic (fac 40 de ani la varam faceti voi un calcul… ) si, nu in ultimul rand, urmand sfaturile detaliate ale unei cititoare blogului care imi face de coach virtual (Multumesc Oana!).
Ca in toate, si in proiectul acesta, primul pas a fost cel mai greu de facut. Si a constat in incaltarea cu pantofi de sport in fiecare zi!
Concluzie: nu am invatat sa inot! A fost un vis foarte arzator in ultimii ani. L-am pus intr-un sertar etichetat „Vise” si l-am lasat acolo. Sunt inca departe de a avea o conditie fizica asa cum merit insa sunt pe drumul cel bun. Fac exercitii de tonifiere in fiecare zi, putine deocamdata dar fac, si asta conteaza! Progress not perfection!

Sa imi antrenez mintea si sa-mi ingrijesc sufletul

Cumva imi vine sa stramb din nas daca ma gandesc la o batranete in debilitate sau Alzheimer. Nu ca as putea alege eu cum sa-mi petrec anii de aur si sa-mi dau obstescu-mi sfarsit. Dar pot sigur face partea mea. Restul e in mainile Celuidesus.
M-am inscris la un curs care ma solicita pe doua planuri: lingvistic (cuvinte noi, termeni tehnici in italiana) si informatii noi intr-un sector in care sunt cam afoana: gestiunea veniturilor si a taxelor. Nu sunt una din mintile luminate de la curs. Ma inspir mult de la colega de banca (hihi) dar, totusi, tin pasul! Pe langa asta, am reusit sa aprofundez unele aspecte ale limbii germane care imi erau putin (cam mult) in ceata si vorbesc da, va rog sa nu lesinati dar e chiar asa: … declinarea adjectivelor! Lasati aplauzele ca poate mi se urca la cap! :))
Acuma ce are declinatia adjectivelor in Deutsch cu grija pentru suflet? Tocmai ca are, pentru ca este un cadou de la Celdesus. Mi-a dat el timpul si claritatea si posibilitatea sa merg mai departe intelectual. Pentru ca fiecare informatie pe care o asimilam ne dilata sufletul si n-o sa mai fim niciodata cei de dinainte!
Concluzie: Nu sunt docent si nici nu am un job bine cotat si remunerat. Continui insa sa meditez copii, sa ma meditez pe mine si, facand asta, sa-mi castig banii de pita si nimic mai mult. Progres not perfection!

Sa servesc alte persoane

Candva se vorbea despre a face si desface „celor din jur”. Acuma, de cand cu internetul, putem da si lua de la o lume-ntreaga. Face parte din ocupatiile mele constante sa incerc sa fac bine, sa dau altora si sa raspandesc ceea ce mi-a fost oferit mie. O spun fara falsa modestie: incerc sa invat sa imi pese!
Ce fac mai exact: evit persoanele negative, critice ca mod de a fi. Oricine poate avea o pasa proasta si vorbi de rau pe altcineva. Asta nu numai ca se poate intelege dar se chiar perdoneaza! Evit insa categoric persoanele care sunt constant in respectiva stare de spirit. Ce are asta cu servitul altor oameni? Are! In primul rand este un cadou care mi-l fac mie pentru ca eu sunt cea mai importanta persoana pentru mine. In al doilea rand, neinvestind timp si focus in persoanele negative si critice, imi ramane mai mult (timp & focus) pentru cele de la care pot invata ceva si cu care pot schimba idei. Nu vreau acuma sa notez aici ce servicii exacte fac celor din jur pentru ca este o munca ce-o fac pentru sufletul meu si am observat ca daca o mentionez isi pierde cumva din efect.

Dedic acest articol mamei mele, de la al carei deces comemorez azi 9 ani. Te iubesc si imi lipsesti!

Anunțuri

12 gânduri despre &8222;Progress not Perfection&8221;

  1. Elena zice:

    Bravo!
    Si multumesc pentru ca blogul tau ma ajuta sa fac si eu mici progrese(asta inseamna ca implicit ii ajuti pe altii, cei care iti citesc blogul). De exemplu nu mai folosesc masina de spalat pe jos cu aburi, folosesc detergent cu sapun la masina de spalat si carnea in cantitati infime(pina acum nu m-as fi gindit ca pot fi aproape vegetariana, dar totusi nu..)
    Domnul sa o adihneasca in pace pe mama ta!
    Cu drag,

    Apreciază

    • simplitaly zice:

      am si eu masina de spalat cu aburi. Am cumparat-o prin 2011 si am folosit-o de cam… 5 ori 😦 a fost o investitie pe care, cu mintea de acuma, n-as mai face-o. Pastrez totusi masina in ideea ca daca vreodata o sa avem vreun virus cumplit o sa ne salvam vietile curatand cu aburi…

      Apreciază

  2. Geta zice:

    Ce bine ai zis, esti in mintea si sufletul meu ! Si eu folosesc detergenti netoxici, am observat ca functioneaza mai bine daca spal din cind in cind la o temperatura mai mare adica 60 de grade. Ce bine ar fii daca am putea sa bagam in masina de spalat apa de ploaie. Bunicele mele spalau cu apa de ploaie si sapun de casa facut de ele si ce rufe curate aveau.
    Dumnezeu s-a odihneasca pe mama ta !

    Apreciază

  3. Adelina zice:

    Hm, într-o casă cu copii mici, podelele sunt chiar importante. :)) Ioan mănâncă singur şi inevitabil mai scapă şi pe jos. Dacă nu le şterg mi se lipesc resturi de papucii de casă.
    Eu fac curat zilnic în baie (chiuveta şi wc-ul) şi în bucătărie (vase spălate şi puse la loc, nu lăsate la scurs pe chiuvetă, aragaz spălat şi gresia fără urme de mâncare storcoşită :))
    Cu restul casei sunt mai relaxată, degeaba strâng jucării că-n 5 min. iar sunt la loc pe jos… aşa că mă ocup de asta doar când îl pun la somn.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s