Auto-inselarea si greutatea

Pentru cei ce n-au citit postarile din ultimele saptamani: sunt o femeie in varsta de 39 de ani. M-am ingrasat in 2010 din cauza unor vitamine dozate gresit. Am incercat sa-mi modific alimentatia pentru a -mi reduce greutatea. Am avut perioada vegetariana in care am facut o eroare foarte des intalnit: am compensat carnea prin carbohidrati. Ceea ce a dus la marirea numarului de kilograme. Candva prin 2013 mi-am dat seama ca nu toleram produsele lactate si le-am exclus din dieta. Din acest moment am inceput sa nu mai adaug greutate ci sa o mentin.
Dupa cautari si cautari, solutia mi-a picat ca mura-n gura . Si am inceput sa slabesc.
In cazul meu dorinta de a slabi nu a avut o motivatie estetica. Nu am fost vreodata o femeie frumoasa si nu ma astept ca slabind 9-10 kilograme situatia o sa se schimbe.
Pierderea in greutate pentru mine inseamna:
– reducerea riscului de diabet si alte boli metabolice
– o mai mare autonomie de miscare: ma aplec mai usor, ma ridic mai usor
Postul intermitent pentru mine inseamna:
– schimbarea parerii despre mine insami. M-am considerat mereu o persoana impulsiva si indisciplinata si, vazand ca ideea mi-a fost confirmata si de cei ce-i aveam in jurul meu candva, sunt sigura ca am si fost asa. Se vede insa ca varsta, experientele de viata si dorinta de a invata m-am transformat intr-o persoana care poate gati in timp ce posteste, isi poate amana poftele, stiind ca, in felul acesta, are grija de sanatatea ei.
– o intelegere mai mare a actului de a manca si a se ocupa de mancare. Am observat ca in zilele de 0, mintea fiindu-mi focusata pe alte chestiuni, nu ma chinuie foamea in general. Si mi-am mai dat seama ca suntem ingropati sub mormane de informatii si reclame culinare.
Vitaminele si vegetarianismul eronat sunt insa pure explicatii ale inceputului meu de obezitate. Nu scuze!
Aus foarte des, de la o persoana aproapiata mie (geografic vorbind) ca este grasa pentru ca:
– s-a ingrasat la menopauza
– mananca foarte putin si nu-si poate explica de ce se ingrasa (vorbim de obezitate morbida)
– etc
Toate astea sunt instrumente de auto-amagire. Exista desigur si cazuri de obezitate in care nu se poate interveni prin modificari de alimentatie, sunt insa rare. Noi, restul lumii, ne ingrasam pentru ca mancam!
Menopauza si vitaminale si alte asemenea sunt scuze.
Ingrasatul in ciuda mancatului putin este auto-inselaciune.
Cautarea stilului de viata potrivit pentru a ajunge la o greutate sanatoasa este solutia. Unica solutie pentru cei ce nu sunt talentati la sport.
Candva am crezut si eu ca ma ingrasam DESI mancam putin. Am inceput sa tin un jurnal de nutritie in care scriam seara ce am mancat peste zi si mi-a ajuns o saptamana pentru a constata ca mancam TOTUSI mult pentru o persoana cu inaltimea, varsta si mobilitatea mea.
Pana la urma, si in acest caz mi s-a confirmat ca nu am nevoie de miracole in viata mea, nici de eforturi de vointa. Am nevoie de CLARITATE. Ea este baza marilor schimbari facute cu dragoste mare.

7 gânduri despre ”Auto-inselarea si greutatea

  1. greenzonelife zice:

    Ai mare dreptate, toate sunt scuze ca sa ne auto-inselam. Mancam, mancam prea mult, asta e adevarul pe care nu vrem sa-l recunoastem mare parte dintre noi. Eu nu am fost grasa si nu sunt, sunt putin plinuta asa zice, insa la fel cum ai zis si tu, ma incomodeaza in miscare. Mai demult slabeam mai usor daca vroiam doar prin reducerea portiilor, dupa ce am nascut metabolismul meu s-a schimbat si nu am mai mers faza cu redusul, mananc mult mai putin decat inainte si degeaba, insa se pare ca nu destul de puntin pentru a scapa de kg in plus. Azi sunt la a treia zi de 0 si culmea, nu mi-e foame, mi-e sete. Pana acum nu am vazut nicio schimbare, astept 🙂

    Apreciază

    • simplitaly zice:

      Eu cand am zi de mancat normal beau putina apa, mananc in schimb supe si ciorbe si poate compenseaza ele putin. Cand am insa zilele de 0 beau un cate un litru de ceai, unul de apa aromatizata cu menta sau cu verbena, 2 cani de supa vegetala…
      E ok ca inca nu se vede nimic sa stii. Nu as putea sa explic de ce dar am vazut diferenta intre o persoana supraponderala si una plinuta, cea de-a doua s-a pornit mai „greu”, cea cu multe kilograme in plus mai repejor.
      Eu mi-am vazut talia azi dimineata in oglinda. N-o mai vazusem din 2010 si mi-era dor de ea 🙂

      Apreciază

  2. Irina zice:

    intradevar, daca vrei sa fii slab trebuie sa manaci cumpatat.Eu ma mentin intre 47 si 49 kg (37 de ani, 1.55 m), desi am nascut trei copii si am alaptat exclusiv 6 luni, apoi pana la un an si ceva pe fiecare.Presupun ca ma ajuta si metabolismul, dar de obicei nu mananc nimic pana la pranz, beau doar o cafea slaba cu lapte sau un ceai, eventual cu un biscuite sau paine wasa.La pranz mananc portii mici, chestii usoare – carne si legume gatite la aburi, cu salate, sau in loc de carne branza, oua.Seara nu mananc dupa opt.Nu consum prajeli si dulciuri decat f rar, mezeluri-deloc de ani de zile, painea o fac in casa -nu alba, nu beau sucuri, decat ocazional pepsi sau cola, in rest apa, ceai.Nu rontai intre mese decat fructe, morcovi sau seminte/alune/nuci.In general respect posturile de peste an, dar in afara lor nu manac chestii degresate, doar integrale (lactate grase), mai gust si slaninuta, ca imi place :)). Eu cred ca de obicei gustarelele ingrasa- un cips, o ciocolata, o prajitura- daca le consumi zilnic, se depun. Si de obicei trec neobservate,

    Apreciază

    • mariam zice:

      Asa este, Irina, gustarelele ingrasa! De cand am renuntat si m-am tinut sa nu mai mananc deloc „porcarioarele” pe care le primeam la serviciu (ca primeam des cate-o bombonica, cate-o prajiturica, ciocolatica etc) am inceput sa slabesc. In trei luni am slabit 5 kg, desi in rest am mancat aproape normal (doar cu ceva mai multa grija la cantitate, dar nu am tinut dieta, am mancat aproape de toate)

      Apreciază

  3. Adelina zice:

    Cred că ţine şi de zestrea genetică. Ai mei acasă toţi sunt slabi. Şi-n Ardeal se găteşte. :)) Eu pot să mănânc un viţel la proţap şi vreo 5 munţi de ciocolată şi nu se depune nici măcar un gram. 🙂 Însă dacă mă macină nişte griji şi sunt stresată hop am dat vreo 2 kg jos. 😦
    Am însă grijă de alimentaţie, de câţiva ani, din cu totul alte motive.
    Nu trec de 43-44 kg. Asta la 1.55 m. Când am fost însărcinată am avut în jur de 50 kg. Chiar speram să rămân măcar cu vreo 2 kg în plus. Nici gând.

    Apreciază

  4. arakelian zice:

    ideea de zestre genetica ma sperie, la mine in famelie… formele la matusi sunt rotunjoare spre obezitate morbida.

    Eu am remarcat ca dupa o varsta (sunt aprox. de aceeasi varsta ca tine) metabolismul mi s-a schimbat. Asa ca tre sa mananc mai putin, altfel…. si sa maresc miscarea.
    Ca si tine, perioada vegetariana a fost o greseala crescand carbohidratii. Mi se pare mai potrivit mie meniul: carne+salate.
    Eu insa nu pot tine post, ametesc, sunt slabita, tremur de foame. Asa ca solutia e sa mananc totul mai putin ( farfurii mai mici), sa fac ciorbe/supe , care ma saturata (fac de legume, sau carne is legume, fara cartofi/paste), si sa reduc mesele seara.
    In ziua cand fac un exces, merg pe jos.
    La fel, e obligatoriu sa imi pregatesc pachet pt serviciu, pt a controla meniul.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s