întreb. nu dau cu paru’.

Balaura si gradina sa mai mult sau mai putin fermecata

Am ajuns (iar) să nu mă pot uita la televizor. Peste tot se joacă, mărunt şi-nverşunat, acelaşi ţonţoroi: câini, eutanasiere, referendum. Undeva, dincolo de ochi, se conturează tot mai apăsat imaginea unor haite umane înarmate cu furci, topoare şi flinte, îndreptându-se unii împotriva celorlalţi cu răcnete şi huiduieli. Între ei haita câinilor. Rânjindu-şi colţii, muşcând aerul, lătrând a spaimă agresivă, scheunând.

O altă dramă transformată in circ mediatic. Ca întotdeauna vor plăti, mai ales, nevinovaţii.

Dacă aş fi fost mamă sau bunică de copil atacat aş fi atârnat de jugulara atacatorului, aş fi vânat stăpânul şi i-aş fi cerut capul. Nefiind,mă cutremur de-o aşa nenorocire. Cu strângere de inimă aleg eutanasierea câinelui ucigaş. (Ştiu că a jucat, atroce, rolul pistolului. Întrebarea e cine l-a încărcat de-a lungul vieţii lui, cine a vârât atâta ură-n el încât s-ajungă să creadă că un copil de patru ani este un adversar ce trebuie anihilat ?).

Vezi articolul original 194 de cuvinte mai mult

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s