Decizii mici, decizii mari – despre frugalitate

Urmaresc de ceva vreme povestea unei tinere familii povestita aici: http://theyearofless.blogspot.ca/ de catre o mamica ce urmeaza aceeasi directie cu mine, mai putin bebeii cu care eu nu am fost binecuvantata. Daca ar fi sa fac un inventar de frugalitate si de simplitate, adaptat normelor noastre europene si statutului meu de femeie fara urmasi, as nota urmatoarele:

– nu am si nu am avut vreodata cuptor cu microunde. Daca nu am timp sa gatesc sau sa incalzesc mancare in mod traditional atunci mancam paine cu branza. In general gatim insa doar pentru o masa, mai rar mancaruri ce se reincalzesc (de ex. sarmale – o data pe an). Exceptie fac supele dar ele in cateva minutele se incalzesc pe aragaz.

– nu am si nu am avut vreodata masina. Pana la varsta de 34 de ani nu am avut nici permis de conducere. Cand, in sfarsit, l-am facut, mi-am cumparat bicicleta :)) Scoala de soferi este pretioasa pentru ca ne invata sa ne comportam in traficul tot mai intens, este valoroasa prin faptul ca ne invata regulile de circulatie si cum sa vedem situatiile din trafic prin ochii celorlalti participanti. Cand am lucrat nu a avut nevoie de masina, acuma ca de un an sunt liber cugetatoare nici atat. Am avut mereu norocul ca am locuit in zone unde cu bicicleta se ajunge in conditii decente de la A la B. El are masina ca sa poata merge la serviciu.

– nu am decoratii in casa. Banii si timpul economisiti in lipsa unei preocupari pentru decorat sunt fara egal.

– nu cumpar haine/pantofi/genti de marca si nici nu am cumparat vreodata. Nu dau banii pe un nume, oricat de frumos ar suna el. Geanta mea preferata este una cusuta de mine din doi blugi vechi, cu tehnica rag quilting. Are dimensiunile ideale, materialul ideal (se poate spala).

– nu cumpar in mod impulsiv. Sau nu asa cum obisnuiam candva. Regula este sa astept si sa ma gandesc daca oare nu l-as putea: face eu sau inlocui cu altceva ce am deja in resursele mele

– nu sunt inscrisa la nici o sala de sport si nici nu cumpar programe video de dat jos din sunci. Ies cu cainii. Daca ploua sar cateva minute pe trambulina de camera, singurul aparat de sport ce il am in casa. Are dubla functionalitate, cand vin oaspeti cu copii in vizita pruncii se distreaza pe trambulina, pe unii chiar ii banui ca vin mai cu drag la noi din cauza trambulinei nu a companiei noastre hehe 🙂

– nu am o biblioteca asa cum obisnuiam candva. Am un singur corp scund unde tin cateva carti de specialitate si altele e bucatarie pe care zilele astea o sa le reduc avand in vedere ca daca am nevoie de o reteta o caut pe net inainte de a deschide o carte de bucate. Fiind – marea majoritate – in germana nu stiu inca cui o sa le pot da mai departe. Cumpar rar carti si cand le termin de citit le dau mai departe. The next level in chestia asta este sa ma inscriu la biblioteca.

– nu fumez. Cea mai frugala decizie ce am luat-o vreodata a fost aceea de a ma lasa de fumat. Ceea ce am si facut dupa 17 ani de investit banii mei in industia de tutun si 2 ani de pregatiri intensive, sucesuri de scurta durata si recaderi, pe data de 13.12.2008 nu am mai avut nevoie sa fumez. De atuni am reusit sa raman clean. Nu mi-e dor de tigara, mi s-a sters din program complet. Nu ma deranjeaza nici prezenta fumatorilor in jurul meu. Ca sa reusesc sa las tigara am lucrat pe mai multe fronturi. Am tot auzit ca doar cu puterea vointei se poate ajunge la rezultate. Eu nu am vointa. Si nici nu cred in puterea vointei. Eu m-am lasat de fumat intr-un gest de mare dragoste, intelegere si grija fata de propria mea persoana. Adica am reusit sa ma las de fumat in momentul in care am reusit sa ma iubesc atat e mult incat nu am mai vrut/putut sa imi fac rau. Tigara nu reduce stresul, tigara il creaza. Grija ca are am tigari la dispozitie, unde merg se poate fuma, cat dureaza zborul cu avionul etc etc eu nu le mai am = mult mai putin stres. Grijile financiare dispar incet si nu datorita strict banului economisit de la tigara ci pentru ca abia cand nu mai esti dependent de ceva ce-ti scoate zilnic/periodic bani din jeb intelegi ca zilele in care nu trebuie sa iesi sa cumperi tigari sunt zile cand economisesti, cand ai c-o grija in minus, c-o nevoie in minus.

– nu cumpar lucruri (de ex. set de vase, pahare etc) „pentru musafiri”. Daca imi intra cineva in casa si mi se pune la masa si blidurile din care mancam noi doi in mod normal nu i-s bune apoi a gresit adresa. Nu cumpar nimica ce nu e functional, doar din nevoia/dorinta de a impresiona pe cineva. Nu am nevoie de persoane in viata mea care ma  accepta/apreciaza pentru cum is machiata, a ce parfum miros, ce masa masiva si absolut ne-practica am in sufragerie. Am nevoie de compania persoanelor pentru care contez eu nu ceea ce am, ce am facut sau ce vacante scumpe mi-am permis.

– candva intre permisul de conducere si lasatul de fumat am priceput ca decidem NOI, fiecare in parte, in care dintre industrii ne investim banii. (Ex: Merita industria modei banul meu greu muncit pentru un produs ce nu-mi tine nici de cald nici de frig? / Merita industria de tabac banii mei? Ca apoi sa trebuiasca sa dau partea si industriei farmaceutice?)

– nu iesim decat foarte rar la restaurant. Invitam prietenii la noi acasa.

– nu port bijuterii. Am inceput prin a purta tot mai putine apoi am renuntat de tot. Mai ales de cele de aur iti trece cheful cand te informezi despre cum se extrage aerul din mine, cu ajutorul copiilor. Am topit aproape tot aurul ce-l aveam acum cativa ani si ne-am facut doua inele. Pe care nu le purtam pentru ca-s prea groase si ne jeneaza :)). Urmeaza sa luam niste decizii in ceea ce le priveste.

– nu dam banii pe frizer (decat eu de 2-3 ori in an). Pe el il tund eu cu masina. Sus pe moalele capului cu o idee mai lung decat de jur imprejur. Apoi curat randurile, ii fac contur. Se gasesc tutoriale pe youtube si, cu mult curaj, se economisesc bani, timp si se simplifica viata

si ma mai gandesc 🙂

12 gânduri despre ”Decizii mici, decizii mari – despre frugalitate

  1. Anomis zice:

    Imi place cum gandesti. Mi-ar placea o prietena ca tine, ca se invart in jurul meu doar persoane complicate. Si cand mai descoperi si o astfel de mentalitate…. parca iti mai vine sa traiesti frumos, simplu si profund.

    Apreciază

  2. greenzonelife zice:

    Parca ma regasesc in parte in ceea ce ai scris, foarte frumos, si mie mi-ar placea o prietena ca tine. Am avut una, defapt singura prietena adevarata, dar nu mai e. Acum ii am doar pe ai mei, prieteni adevarati: sotul si fetita. E bine si asa, chiar foarte bine uneori. Si eu m-am saturat de prieteni care te cauta cand au nevoie de tine sau ca sa vada ce mai ai tu in plus fata de ei. Parca te-as cunoaste de undeva 🙂

    Apreciază

  3. Mamica Simpla zice:

    eu am pantofi/sandale de marca, si le consider o investitie buna. Sunt f comozi, pielea moale, si, dupa ani de zile de purtat arata impecabil. La haine, incaltaminte, posete consider ca a lua putin, dar de calitate reprezinta o economie.

    Apreciază

  4. simplitaly zice:

    Bine ai venit Mamica simpla 🙂 Nu se poate contesta faptul ca unele produse de marca sunt de calitate superioara celor no-name. Si categoric ca, asa cum spui tu „a lua outin dar bun” este cheia spre simplitate. Ce am vrut sa spun exact prin „nu cumpar produse de marca” este ca in primul rand conteaza pentru mine functionalitate si nu numele. Incerc si am incercat mereu sa ma tin departe de goana dupa D&G, Versace sau mai stiu eu care alti designeri ce urasc femeile si ce propaga un anume ideal de frumusete. Industria modei este una nemiloasa cu noi, femeile de o frumusete naturala si ne „atinge” pe toate planurile, inclusiv cel al sanatatii.

    Apreciază

  5. Iulia S. zice:

    Doamne, cat putem semana! Citesc randurile tale si ma regasesc in 90% din ce ai scris, inclusiv in partea cu mersul de 3 ori pe an la frizer si tunsul cu masina al sotului (bine, al meu se tunde singur 🙂 . Eu recunosc ca mai iau carti, pentru ca imi place sa citesc de pe hartie, insa in ultimul timp romanele cel putin le dau dupa ce le-am parcurs. Si, asa cum spune si Mamica Simpla, incerc sa imi iau incaltamintea cel putin de calitate – caut reduceri si nu cumpar marca, ci calitatea. Evident, nu am avut vreodata nici macar vreo imitatie de Dolce Gabana sau mai stiu eu ce.

    Apreciază

  6. Mamica simpla zice:

    multumesc pentru primire!:) intradevar, nici eu nu caut marca in sensul acesta, de snobism, ci doar prin prisma calitatii, astfel incat sa nu se uzeze repede, si sa arate bine dupa o folosire indelungata.Cumpar si de la second hand, mai ales pentru copii, daca dau de ceva de calitate.Am gasit acolo haine de firma practic noi, si care arata la fel de bine dupa ce au fost purtate de trei copii la rand.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s